Masca si fluturele (episodul 30)

La un moment-dat, le rasari in cale o barca. Mihai se apuca imediat sa o traga la mal.

-Ce zici, draga mea? Ciudat semn, nu-I asa?

-O fi lasat-o vreun marinar…poate se duce sa pescuiasca in zori. Dar la ce te referi, ce semn?

-Un semn pentru noi…o barca, o plutire, un drum, un inceput…un inceput de drum..

-Ah, isi ascunse ea zambetul in par. Cred ca ai prea multa imaginatie…artistica.

-Hmmm..posibil, insa daca alti baieti te duc sa dansezi si mai stiu eu ce( nu, nu vreau s-o fac pe gelosul si sa te intreb in amanunt ce ati tot  facut atata timp tu si dragalasul de Mircea in dupa-amiaza asta desi tare mi-ar placea),ce-ar fi ca eu  sa te duc intr-o plimbare nocturna cu barca? Presupun ca este oricum mai romantic si mai original….o tachina, cu eterna sclipire de umor in ochii ca abanosul lichid.

-Pai…este, zambi si ea. Insa oare e buna barca, sau o fi sparta? Stii, eu nu inot..si mi-e groaza de apa..,mai ales noaptea. Si..si, oare n-or fi pe aici…rechini???

 Rasul lui puternic o facu sa tresara si sperie probabil toti pestii dimprejur, rechini sau nu.

-Cu atat mai onorat voi fi sa va salvez de la inec, adorabila domnisoara, zise el prompt. Fiti fara grija, cu mine sunteti mai mult decat in siguranta, sunt un marinar incercat si un inotator priceput. Cat despre rechini…ma indoiesc ca s-a vazut vreunul vreodata prin partile astea, insa in caz ca ar indrazni sa ne tulbure linistea, m-as oferi cu mare bucurie drept momeala ,si m-as lupta cu ei cu sange rece daca asta ma va face sa intru in gratiile printesei lunii si a..marii.Asadar, va incumetati sa sfidati valurile in aceeasi barca cu un biet suspinator si aspirant la…inima dumneavoastra?

Ii intinse o mana, pe care ea o apuca nu insa fara sovaiala, intrebandu-se cum putea sa fie cineva atat de relaxat intr-o barca fragile, noaptea, pe o mare imprevizibila si periculoasa, si …cu o pacoste ca ea de salvat in cazul (foarte probabil) in care avea sa cada in apa. Se lasa in barca osciland, cu dorinta brusca de a se intoarce la hotelul unde erau cazati…insa gustul aventurii si fascinatia pe care o exercita Mihai fura mai tari. Pana la urma ar fi mers probabil oriunde cu el, isi spuse cu uimire.Nu intelegea nici ea de ce.Cu siguranta nimeni nu mai avusese inainte un asemenea efect asupra ei, si se intreba daca era datorita celebritatii lui sau daca era si altceva.El vaslea acum, si la lumina lunii parea un chip de zeu sapat in marmura antica, nascut din spuma marii spre implinirea misiunii sale de a ferici si binecuvanta fiintele muritoare de pe mal. Selena se lasase usor pe coate, si respira feeria si magia noptii. Apa clipocea in jur, vrajita si parca imblanzita si ea de zeul cel frumos si palid, cu ochi eminescieni, care o mangaia lenes cu vaslele. Mihai era tacut. Uneori o privea, si aproape nu mai era nevoie de cuvinte. Luna, marea, stelele umpleau totul imprejur si in ei insisi.

-Ti-e frig, o intreba la un moment-dat.