Masca si fluturele (episodul 29)

-Iar esti ganditoare…ca si luna, al carei nume prea frumos il porti. Ce parinti originali si inspirati. O privea cu o caldura pe care nu i-o mai simtise inainte, si care o intimida.

-Da, rase ea cu sfiala. De fapt, e vorba de un personaj dintr-un desen animat pe care-l tot vedea mama, in timp ce ma avea pe mine. Era vorba despre o printesa a lunii si aventurile ei. Cred ca am pastrat pe undeva tot felul de benzi desenate, poze si te miri ce, din vremea cand era la moda acest filmulet…m-am gandit ca mi-ar placea vreodata sa le arat copiilor mei. Insa rosi brusc, gandindu-se…cum  ar fi fost sa aiba acei copii chiar cu el.Spera ca nu-I ghicise gandul.

-Si asa, s-a nascut Selena…o fata cu un nume si un chip si niste ochi unici. La ce te gandeai mai devreme, cand ma priveai asa de pierduta?

-Ah…rosi ea. De fapt…la tine, zambi ea, si isi apasa palmele in mangaiere, pe obrajii lui aspri. Stiai ca…in fine, voiam sa zic ca… imi pari,…esti… foarte…esti, ai trasaturi frumoase, interesante. El ii atinse palmele cu buzele, si ea continua: Esti frumos, esti atragator. Nu ma refer ca actor, ci ca om. Se opri cateva clipe, apoi adauga: ma bucur ca am avut sansa de a te intalni, Mihai Bohalteanu. Nu stiu unde vor duce toate astea, insa ma bucur mult ca te cunosc. Este o sansa si…se opri putin, incercand sa-si stapaneasca emotia…si o onoare pentru mine.

  El redeveni serios si sincer  miscat de o asemenea declarative spontana.

-Onoarea este de partea mea, frumoasa domnisoara.  Din ce in ce mai mult imi dau seama ca esti o persoana…speciala. La inceput atragi mult prin frumusete. Apoi- prin felul tau de a fi; pentru ca apoi sa descopere omul ca nu esti chiar atat de….spinoasa cum vrei sa pari. Nu, nu sari, uneori intepi cu o mie de ace, insa…ma bucur ca ma lasi sa patrund si in alte dimensiuni ale tale. Cred ca esti o fata care merita sa fie descoperita. Ai imprumutat intr-adevar ceva din vraja si misterul surorii tale, luna. Esti fascinanta ca si ea…ii privi parul intunecat ce capatase nuante ireale in reflexele noptii, si ochii scanteietori  plini de ape de margean. Da, cred ca ai fi fost o minunata printesa a lunii…si poate asta vei fi pentru mine, de azi inainte, sopti el . Ea isi inclina fruntea, intimidata, si el i-o sprijini de piept. Insa am impresia ca sunt aproape singurul…continua. Aproape singurul care te intrezareste asa cum esti….si tu la randul tau te ascunzi, nu-I asa, zise el cu tristete, si tu iti pui masti…pana la urma, se pare ca  toti le avem pe ale noastre.

- Sa ne fereasca de privirile indiscrete ale celor ce ne-ar putea face rau…sopti ea.

-Da. Insa cateodata trebuie sa se gaseasca cineva care sa arunce o privire pe sub masca,…si sa ne vada asa cum suntem. Si sa ne iubeasca un pic. Selen, ii zise, si o cuprinse pe dupa umeri. Mie-mi plac atat mastile tale, care sunt adorabile, cat si fiinta aceasta atat de fragila pe care o descopar pe dupa sau printre ele…uneori nu-ti dai seama si mai lasi in jos cate un colt de masca…si atunci esti tu, si nu-ti dai seama ce surprinzatoare esti. Mi-ar placea sa nu o mai faci pe dura sau pe neinteleasa ori pe frivola….mi-ar placea sa fii tu pur si simplu, in simplitatea fiintei tale. Mi-ar placea s-o intrezaresc mai des pe printesa lunii…

Ea vru sa ingaime ceva, insa el ii cauta iar buzele si ramasera astfel mult timp imbratisati in bataia vantului, a noptii si a marii. Luna le mangaia albeata chipurilor si a inimilor. Erau doi si se simteau doi, intr-o infinitate de stele si de univers  plin,  adanc, familiar. Univers care se rotea parca in ritmul bataii inimii lor.