-Draga, frumoasa, dulce….iarta-ma, te tin aici, te chinuiesc, in frig…Uite, pune-ti asta, ii zise- si ii intinse chiar jacheta ei de lana.
-Cum??dar…de unde o ai?! se mira ea.
-Ai uitat-o langa foc…cand ai plecat atat de repede si de indignata incat nici nu ne-ai mai salutat, zambi el.
-Aaa…pai si tu..de ce…nu trebuia sa te deran…adica vrei sa spui ca ai venit dupa mine pana aici ca sa-mi dai jacheta???
-Te-am vazut ca nu ai intrat in hotel, si m-am gandit ca e un bun pretext sa ma iau dupa tine, mai ales ca nu e foarte sigura partea asta de plaja noaptea, si cum din cate am putut sa constat, ai tendinta sa mai faci uneori cate o boacana…de genul sa vii noaptea acasa la barbati pe care nu-I cunosti foarte bine…(ea isi feri repede privirea )...Inima mea nobila m-a indemnat sa ma asigur ca esti bine si ca nu iti va fi frig…la propriu si la figurat, sopti el, si o saruta din nou. De data aceasta Selena isi lasa gura explorata in voie si intoarse capul ascultatoare in functie de miscarile buzelor lui.Mici furnicaturi ii intepau pielea si in acelasi timp simti ca se relaxeaza.Pana la urma, nu era chiar asa de rau- nu fusese niciodata sarutata atat de …expert. Se simtea in siguranta cu el, desi undeva un coltisor de pudoare ii spunea ca nu prea era bine sa se abandoneze astfel. Ins era un sentiment nou , frumos,liber , pe care nu-l mai traise cu alti baieti inainte.Faptul ca el , dupa tot ce-I spusese, dupa cat il jignise, plecase in cautarea ei ca sa se asigure ca e in siguranta, o impresiona si ii misca inima. Ce copil sunt, isi spuse, recunoscand in sinea ei ca era un adevarat noroc sa se afle in bratele unui barbat ca el. Nu, nu ale actorului, ale celebritatii…ci pur si simplu, in bratele unui astfel de om.Se sarutara dulce si tandru. Pentru prima data, Selenei nu ii era nici sila, nu simtea nici disconfort, se lasa sarutata vrand intr-un fel sa se faca iertata pentru faptul ca fusese nedreapta cu el. Daca ar fi sarutat-o asa toata noaptea nu i-ar fi parut rau, si ar fi stat de bunavoie sub stele, sub luna, in murmurul marii, sub buzele lui calde, blande si cercetatoare.
Pe urma mersera tinandu-se de mana pe plaja. Marea le mangaia picioarele, briza le racorea chipurile si le impanzea inimile. La un moment-dat, o luna superba li se arata deasupra valurilor. In departare se auzea foarte incet o muzica dulce, lenta, si Mihai o intreba deodata:
-Dansati, domnisoara?
Selena rase si se lasa inlantuita intr-un fel de inaintare in pasi de dans pe nisipul ud amestecat cu scoici care uneori le zgariau talpile. Se simtea usoara ca o aripa si I se parea ca viseaza. Macar in seara aceea, avea sa se lase in voia lui, avea sa se lase dusa unde va vrea ; inca o intimida, ins ail simtea totusi bun, si cu atatea lucruri de descoperit. Parca il descoperea si parca il privea pentru prima oara, intr-o lumina noua.Parea senin, parea ca se simte bine, liber. Nu-l mai vazuse astfel. In sfarsit lasase la o parte masca aceea dura de om exigent si precis. De ce oare nu era mereu asa, el insusi , lipsit de griji? de ce oare nu putea timpul sa se opreasca, intr-un suras si intr-un dans pe nisip la lumina lunii? Nu era important unde mergeau, unde o ducea, asemenea lui Fat-Frumos din poveste. Prezenta lui o facea sa-I bata inima. Si sa se simta vie. Simplu. Frumos. Necomplicat. Oare asa trebuie sa fie totul?se intreba Selena, visatoare, admirandu-I trasaturile in lumina lunii. Asa ar putea fi oare viata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu