-Te-am sunat sa te intreb ce mai faci.Nu ai mai venit pe la noi. Esti bine?
-Aaa…da…am…am fost cam ocupata zilele astea.., am..avut mult de facut…imi cer scuze, nu stiu daca mai pot veni, eu..
-Asculta, tii minte ca v-am pregatit o surpriza de Pasti? Ei bine…voiam sa stim daca mai participi. E vorba de niste repetitii intr-un cadru neconventional: la mare! Vrem sa mergem la Costinesti 3 zile, week-endul viitor. Ce zici?
Pauza.
-Alo? Selena, mai esti?
Isi freca tamplele, incercand sa inteleaga spusele lui. Repetitii?Costinesti? Asta insemna…marea?
-Alo? Ma auzi?
-Aaa…da Emilian..iarta-ma…pai..nu stiu ce sa zic…cine mai merge?
-Pai ce sa spui decat DA. Mergem cu totii…eu, Mircea, fetele, baietii, toti care sunteti in piesa. Numai Mihai nu stiu daca vine, ezita, fiindca are foarte multe spectacole si nu crede ca reuseste. Insa oricum, echipa va fi aproape completa.
La auzul numelui lui ca dintr-o alta lume, Selena se incorda pe bratul scaunului. Mihai…ce nume simplu si totusi ce sonoritate …era oare El? Ochii lui? Da, asa se numea, asa ii spusesera ai lui, Mihai…dar ce legatura avea asta cu totul, cu toate?...
-Selena? Ma auzi? Cred ca iar s-a interrupt. Asadar? Crezi ca poti veni?
Marea…s-o reintalnesc…de cand eram mica….
-Selena? Alo! Alo!
-Da! Da, Emilian…te aud…cred ca …da, cred ca as merge, daca mai e loc….
-Aaa bravo! Perfect! O sa vezi, ne distram de minune! Deja am facut rezervarile, deci ne vedem la curs sa punem la punct detaliile. Te asteptam! O zi buna si vorbim!
-Multumesc, Emilian, o zi buna…vorbim….
La curs. Sa se duca? O vor mai putea oare tine genunchii, sa-l priveasca, ca si cum nimic nu ar fi, in mijlocul tuturor, sa-I vorbeasca de parca ar fi doua planete indepartate care nu s-au intersectat niciodata si care nu-si cunosc limba? O vor tine oare corzile gatului sa-I spuna cuvinte, cand tot ce ar fi vrut era sa cada in imbratisarea lui, sa planga sau sa fuga???
Totusi se duse.
La curs, Mihai era distant, parea absent in ceea ce o privea ca si cum nu ar fi existat pe lume.Ciudat om… Abia daca se privisera si nu-si spusesera niciun cuvant. Selena se intreba daca toata lumea simtea jena extrema dintre ei. El eliminase scenele de dragoste din piesa si in general tot ceea ce o implica mai mult pe Lorelei, astfel incat personajul ei devenise mai mult unul secundar. In general facuse multe modificari in piesa, pretextand absenta ei mai indelungata. Selena insa stia adevarul si nu putea in fond decat sa –I fie extrem de recunoscatoare pentru ca numai de scene de dragoste nu-I ardea acum, si mai ales prin fata lui. De fiecare data cand indraznea sa se uite in ochii lui Mihai, retraia precis clipele acelea, si el parca stia, si murea de rusine si de inspaimantare de parca ar fi ars-o cu un fier rosu in acea seara si se cunostea urma pentru totdeauna. Ii era ciuda: pana la urma, ce facuse? Nu era o faradelege, se mai rotesc planete, mai zboara pasari, mai misca nori pe cer, se mai saruta oameni ….nimic nefiresc…insa doamne, de ce parea totul asa de imens si de complicat si de nedeslusit, incat parca o lasa fara puteri si cu o teama grozava in suflet? De ce oare nu putea fi ca alte fete: sa considere totul un simplu incident, si sa mearga mai departe? De ce trebuia sa-si faca atatea iluzii? DE CE, de ce, si de ce trebuia sa isi puna atatea intrebari??
Pana una alta, se apropia week-end-ul cu marea asa ca fara chef, se prezenta in ziua respectiva , rugandu-se la toti dumnezeii sa nu fie si Mihai pe acolo, sa se relaxeze si sa uite de el…isi jura ca trei zile cat avea sa dureze se va bucura de frumusetea marii si nu se va gandi la el mai mult decat un minut. Maxim 59 de secunde….Brrrrrrrrrrrrrr……
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu