Spre amiaza, Emilian propuse o minidiscoteca pe plaja si fu intampinat de uralele tuturor….cu foc de tabara, gratar si tot dichisul. Selena si Mircea devenisera nedespartiti. Isi descoperisera o groaza de afinitati: le placea aceeasi muzica, vazusera aceleasi filme, adorau concertele, teatrul si dansul, citisera aceleasi carti, le placeau aceleasi personaje mondene…se distra de minune pentru ca el ii povestea tot felul de amanunte picante din viata lor caci pe multi ii cunostea bine…. Incinsera o mica discoteca in aer liber, de rasuna plaja. Ea dansa numai cu Mircea, care o incanta tot mai mult: o invata tot felul de figuri si o facu aproape sa se inece de ras, cu comentariile lui pline de umor la adresa diversilor gura-casca care ii admirau de pe margini… Se dezlantuira ca nebunii fara sa le mai pese de ceilalti, desi Selena se intreba cam ce credeau toti, ea si super vedeta Mircea Marin, dansand ca doi indragostiti pe plaja? Daca aparea a doua zi in ziarele de cancan? Mircea Marin si noua lui cucerire…ce ar fi zis colegii de la birou, si mai ales Andreea? Oare avea s-o dea afara? Oare Aveau sa o barfeasca pana la adanci batraneti? Orice-ar fi, macar o poza tot trebuia sa-si faca, impreuna cu Mircea, sa-l roage sa-I dea si un autograf… sa aiba ce arata eventualilor nepoti…Tot ii zburau astfel de ganduri prin cap, cand se simti urmarita cu insistenta de o pereche de ochi negri patrunzatori si foarte familiari….Ah, nu. Nu se poate. Intoarse capul ca fulgerata si la cativa metri de ea il vazu nici mai mult nici mai putin decat pe….Mihai, cu o bere in mana, cu bratele incrucisate, urmarindu-I atent si cu o expresie indescifrabila. Selena simti ca i se face rau fara motiv. Se opri din dans atat de brusc, incat Mircea aproape ca o lovi din greseala.
-Sel, ce ai? Ce e?se ingrijora el.
-Ah, nu…nu e nimic, cred ca…poate am dansat prea mult, mai bine as lua o pauza, te superi? Hai sa…ah, la naiba, venise.Cum s-ar fi putut altfel?se gandi ea inciudata si cu un gol in stomac.Ce ma fac acum?Week-end-ul ei cel minunat se dusese pea pa sambetei, oricat de ironica ar fi expresia.
-Cum sa nu, iarta-ma daca te-am obosit prea mult…e drept ca daca ma dezlantui, sunt greu de oprit, zambi Mircea. Vrei sa bem ceva?
-Da, as bea ceva, zise ea, insa imediat ii paru rau, fiindca se indreptara exact spre locul unde statea Mihai. Ah, nu, de fapt mai bine nu...incerca ea sa remedieze, insa era prea tarziu. Deja Mircea il vazuse si se indrepta vesel spre el. Se cunosteau, erau chiar prieteni, asa ca Mircea il saluta imediat:
-Mihai, ce surpriza!! Parca auzisem ca nu vii la Costinesti…cum de te-ai razgandit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu