Cu inima mereu insomniaca si inspaimantata, Selena nu putea dormi, nu putea face mai nimic.Nu se duse saptamana aceea la cursul de actorie. El avea sa stie, sa-si dea seama…dar inima ei era prea marita, batea prea rau in piept.Uneori se intreba cum de nu auzea nimeni inima ei, cum de nu-si dadea nimeni seama ce se intampla in interior, de ce oare din furtunile interioare nu razbate in afara nici macar o adiere? Cat de straini suntem unii fata de altii, ce putin stim sa ne vedem in suflete, desi lucram si respiram aer de cativa centimetri distanta….inca o data atat de evident: materia nu are nimic de-a face cu sufletul, sunt entitati asa diferite si apartin unor lumi atat de paralele….Ufff am devenit si filozoafa…
Intruna I se roteau in minte chipul, ochii , mainile, atingerile,buzele, vorbele lui…ca niste fluturi nebuni prinsi in colivie si zbatandu-se sa zboare, tot astfel amintirea lui nu-I dadea pace si n-o slabea nicio secunda, ca si cum ar fi luat o boala ingrozitoare si nevindecabila. Dragoste? Pasiune?Nebunie? Delir? se prea poate….insa daca asta era dragostea, s-ar fi lipsit de ea cu mare drag….existenta ei linistita si monotona si superficiala devenise un cuibar de viespi ce-I impungeau sufletul si nu-I lasau odihna. Insa nu, nu era dragoste, era doar, poate, atractie fizica in combinatie cu acea admiratie dusa la extrem pe care fara voia ei o avea pentru el…era doar un actor charismatic, nu? Nu era singura care simtea asa ceva pentru el- probabil erau sute sau mii de fete ca si ea…si care poate-cine stie- trecusera prin aceleasi faze, la el acasa…nici nu voia sa se gandeasca, si mai ales- ce fraiera fusese. Ca o gasculita proasta, alergase la el, chipurile sa repete pentru rol! Se intreba daca nu cumva in subconstient, s-ar fi asteptat la cele ce aveau sa urmeze…si daca el nu folosea probabil acelasi pretext cu toate fetele pe care simtea ca poate sa le prosteasca… intr-adevar o cautase cu lumanarea!El fusese probabil surprins de cat de naiva fusese:doar era logic ca asta urma sa se intample, nu?un sarut, si apoi mai mult..probabil zeci de fete abia asteptau sa se afle singure in casa la el…in fond, poate ii acordase o mare onoare !! Se opri inspaimantata din tastat si se holba la conturul chipului ei reflectat in ecranul calculatorului de la birou, care parca avea forma de…varza sau oricum, de leguma…Ar fi vrut sa fuga, de toti si de ea insasi . Maine. Ce-ar fi daca si-ar cumpara un bilet pentru o insula indepartata, maine?? Nu ar sti nimeni, si nimeni nu i-ar regreta existenta. Nimeni nu ar plange prea mult o fata nu prea draguta, nu prea muncitoare, nu prea atenta, nu prea bine imbracata, nu prea simpatica,nu prea vesela, nu prea iubitoare, nu prea interesanta… Ce bine ar fi, sa fuga….sa dispara dintr-odata. Sa-si recreeze un nou univers. Privind pe geamul de langa calculator, unde statea sa ploua, isi vazu aievea viata ideala: sa fie o fata simpla, din popor, intr-o insula cu bastinasi, banani si cocotieri …sa impleteasca paie, sa-si faca o coliba din stuf, sa se hraneasca cu fructe tropicale si apa de ploaie.Sa nu-I stie sufletul nimeni, nimeni, numai vantul, numai ploaia. Sa-si ascunda sufletul sub un vraf de carti, sa fie libera, libera..ce minunat sentiment trebuie sa fie libertatea, sa ai petecul tau de pamant si de cer fara sa ti-l revendice nimeni, fara sa te stie nimeni sis a-ti ceara socoteala,si acolo sa-ti permiti sa fii asa cum esti, asa cum ai visat , sa-ti permiti sa te cauti, fara internet, discoteci, malluri, telefon…
Tarait enervant si ucigator. –Alo…??
-Buna Selena, sunt Emilian…de la scoala de teatru..
-Aaa… buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu