sâmbătă, 28 mai 2011

Masca si fluturele (episodul 27)


Fara sa vrea, si-l aminti pe Visator, si se gandi ca si el era parca, un om al marii. Nu si-l putea inchipui decat stand pe malul marii si privind in zare, luand in pumni apa sarata cu nisip si ducand-o spre buze…Cat de frumos ar fi fost daca l-ar fi intalnit chiar atunci, chiar acolo, pe plaja, pasind agale; cat de frumos si de simplu ar fi fost, sa mearga spre destinul ei. Mereu se intreba, care erau planurile celuilalt Visator, care vegheaza de sus…
O cuprinse o liniste adanca, in fata marii.Trase adanc in piept aerul sarat. Ce era de fapt viata ei? De ce oare si-o consuma in atatea situatii complicate? La ea la job- barfe, prietenii, dusmanii; forfota orasului, emotiile cursului de teatru, Mihai, Mircea si nehotararea de a alege intre ei doi, caci o fascina fiecare in felul lui…ztrecutul , copilaria, ambitiile ei de a fi mereu prima la scoala; emotiile absurde in stomac atunci cand trebuia sa se intalneasca prima oara cu un baiat, si dezamagirile de dupa. Ce erau toate astea, in fata marii? Marea era atotstiutoare. Regina de apa si de nisip, marea putea sa vindece totul. Fara sa vrea, ii rasari in minte chipul lui Mihai. Ce ganditoare esti, lunatica mea, i-ar fi soptit el ironic in acel moment…
…insa nu cumva soapta fusese aievea?
Se intoarse brusc- nu visase: in spatele ei, la doi pasi statea chiar…el!!!!!!
 Il privi cu ochi mari, socata:
-C..ce…ce cauti aici??!!!Ma urmaresti???

-Buna...deloc. Simteam nevoia de putina singuratate…iar marea e un prieten excelent ca sa meditez la ce mi s-a mai intamplat azi, si la ce adevaruri usturatoare mi s-au mai semnalat in aceasta seara de catre unele tinere…sincer interesate de viitorul meu amoros…adauga el, cu obisnuita ironie si cu zambetul nelipsit in coltul gurii.
Selena nu stia daca sa se incrunte sau sa rada la cuvintele lui sarcastice. Simti insa nevoia sa se explice.
-Mihai, te rog din suflet, iarta-ma, sunt cam…gura sparta uneori…nu ar fi trebuit niciodata sa-ti spun ceea ce ti-am spus, mai ales in fata tuturor.Stiu ca nu am nicio scuza si ca asemenea lucruri nu se  arunca oamenilor in fata, intr-o seara de relax si de voie-buna.Doar ca..doar ca eu…stii, eu cred ca eram putin cam..
-Geloasa? Fu randul ei sa ramana cu gura cascata. Mda, asa as zice, nitel obosita, nitel pusa in incurcatura de avansurile bunului meu amic, si…cam prea geloasa, pe mica domnisoara blonda si foarte draguta, incheie el scrutand-o in intuneric. Vazand ca nu ii raspunde, continua: Da, ma mai pricep si eu putin la psihologia feminina...defectele meseriei, zambi. Sa ma ierti, dar daca eu sunt un…sa vedem…un fricos in ceeea ce priveste chestiunile inimii, si ma folosesc de imaginea mea celebra ca de un paravan…ei bine, sincer sa fiu, nici tu nu esti mai presus, draga mea. Chiar daca nu esti celebra, iti este la fel de frica sa te implici intr-o relatie adevarata…si atunci cand intalnesti pe cineva care te face sa ti se inmoaie genunchii si sa-ti bata inima asa cum s-a intamplat in seara aceea la mine acasa, o rupi la fuga cu o mie la ora….si unde te refugiezi?Exact in bratele celui mai bun prieten al meu, in asa fel incat eu sa te detest si sa incerc sa mi te scot din minte, sa-mi spun ca nu meriti, ca esti la fel ca celelalte..
Cuvintele lui, desi spuse pe un ton calm, erau greu de indurat si parca ... oarecum adevarate. Selena vru sa-l intrerupa:
-Ce tot vorbesti? Ai innebunit de-a binelea? Mircea si cu mine suntem buni prieteni, avem o multime de afinitati, ne-am placut inca de la inceput…de unde sa am eu habar ca sunteti voi prieteni buni? Ce, sunt ghicitoare in stele, sa stiu cine iti este sau nu-ti e prieten dumitale? Chiar asa de celebru te crezi?Si sincer, nu as avea de ce sa vreau sa fiu detestata de dumneata- mergi prea departe cu “finetea” psihologica,  iti imaginezi prea multe sit e crezi…cam prea important, iarta-ma ca o spun.
-Ok,Ok, am inteles, nu te mai impacienta, lunatica mea. Deci, sa admitem ca esti complet inocenta si ca o pasarica ai picat in latul bunului meu amic…un mare cuceritor, de altfel.
-Ah, te rog, nu-ti permit. Mircea e chiar un baiat bun, se vede de la o posta. Nu inteleg ce ai impotriva lui, halal prieten ii esti, sa spui astfel de lucruri despre el.
-Mda, se poate sa ai dreptate, admise el, si inainta spre ea. Insa ce pot sa fac, cand ma gasesc intr-o seara la mare, cu briza fosnindu-mi prin par, cu milioane de stele sclipindu-mi deasupra fruntii si cu aceasta minunata copila in fata mea, de care ma simt atat de inexorabil atras, si care ma face sa innebunesc de gelozie, si de cheful nebun de a o prinde si de a o…
-Te rog!! striga ea, nu-ti mai bate joc... nu avu insa timp sa-si duca fraza la bun sfarsit, pentru ca simti cum doua brate o insfaca strans de umeri si gura lui o captura pe a ei intr-un sarut poruncitor, care o lasa fara suflare si fara sprijin. Se zbatu cat putu de tare, hotarata sa nu-l lase de data asta sa-si rada iar de ea, insa nu avu prea mult succes fiindca el o tinea bine, pregatit pentru  rezistenta ei, si nu prea se putea lupta cu el. In plus- la naiba, erau singuri pe plaja, chiar daca ar fi strigat nu i-ar fi auzit nimeni. Incerca din rasputeri sa scape, dar se pare ca lupta era pierduta de la inceput, el era mult mai puternic si se parea ca nu avea deloc gandul sa-I dea drumul.Din contra.
-Imblanzirea scorpiei cu ochi verzi, asta fac eu aici cu tine, sopti el, si o saruta din nou, lasand-o iar fara aer. Se zbatu si il lovi cu pumnii in piept. Pana cand avea sa o tot jigneasca? Intr-un final ii dadu putin drumul, atat cat sa respire si sa-I suiere:
-Te rog, inceteaza, imi faci rau. Pana cand o sa-ti tot bati joc de mine, ma faci si scorpie?
Rasul lui o zgaltai pana-n varful unghiilor.
-Nu ai auzit niciodata de imblanzirea scorpiei, piesa lui Shakespeare? Se pare ca intr-adevar nu prea ai mers la teatru…si nici sa citesti nu-ti prea place..
-Asta e numai treaba mea! striga ea, este problema mea, si tu nu ai niciun drept!! Si te rog sa-mi dai imediat drumul!!!!ii porunci, insa drept raspuns el o saruta iar  si iar si iar, o saruta pe pleoape, pe obraji, ii saruta barbia si gatul, ii gasi clavicula si isi trecu buzele peste ea , intr-un joc erotic care incepu incet-incet sa o inmoaie. I se facuse deodata foarte cald si foarte frig simultan. Cand el simti ca se imblanzeste, o stranse la piept. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu