Ma auzi Tu, Doamne? Nu Ti-am vorbit niciodata, dar acum vreau sa ma inchin Tie. Stii ca din frageda copilarie mi s-a spus ca nu existi, iar eu eram asa de prost, incat am crezut. N-am avut niciodata constiinta frumusetii creatiei Tale. Astazi, deodata, vazand adancul nemarginirii, acest cer instelat deasupra mea, mi s-au deschis ochii. Uimit, am inteles lumina lui. Cum am putut fi atat de groaznic de inselat? Nu stiu, Doamne, daca imi intinzi mana, dar eu Iti incredintez aceasta minune si Tu vei intelege: in strafundul acestui iad teribil, lumina a izbucnit in mine si Te-am vazut. La miezul noptii vom ataca, dar nu mi-e frica, Tu ne privesti. Asculta! Se da alarma. Ce voi face? Imi era asa de bine cu Tine. Vreau sa-Ti mai spun ceva: Tu stii ca lupta va fi grea. Poate ca in noaptea asta voi bate la usa Ta. Cu toate ca nu Ti-am fost niciodata prieten, imi vei da voie sa intru cand voi sosi?
Dar nu plang, vezi ce mi se intampla, mi s-au deschis ochii! Iarta-ma, Doamne! Plec si nu ma voi mai intoarce, cu siguranta, dar, ce minune! Nu mai mi-e frica de moarte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu