In seara respectiva asadar, intrara in interiorul Teatrului National, unde Selena nu mai pusese piciorul de aproape un an. Se intreba daca Marius avea sa-I arate ceva amuzant, poate urmau sa intalneasca vreun prieten de-al lui sau voia sa-I demonstreze vreuna din teoriile lui cu privire la te miri ce, care uneori ii facea pe amandoi sa lesine de ras…
Insa nimic din toate astea. La intrare era lume foarte multa- se pare ca in seara aceea avea loc o noua premiera cu o importanta piesa de teatru. Marius o lua de brat, se prezenta in fata persoanei care intampina spectatorii, scoase tacticos din buzunarul de la piept doua bilete, si le dadu acesteia, cu un zambet satisfacut de copil poznas si privind-o pe Selena cu coada ochiului. Ea insa nu era deloc amuzata, din contra. Il privi cu ochi mari, uluita? El chiar voia sa intre in sala?
-Marius, dar…ce e asta? Tu vrei sa intram la piesa??
-Ahaam, exclama el, cu aerul unui pisoi nevinovat prins la borcanul cu smantana. Nu putea sa-l sufere cand era asa.
-bine, dar ai innebunit? Stii ca nu vreau…zise ea nervoasa si dadu sa plece, insa el fu mai iute si o prinse de brat. Ii sopti in asa fel incat sa fie clar dar sa nu-I auda lumea:
-draga mea, opreste-te te rog. E vorba de cea mai asteptata premiera din Bucuresti. Vreau de foarte multa vreme sa vin sa o vad, si vreau sa o vad cu tine. Cred ca macar atata lucru pot sa te rog, este vorba de numai o seara. Orice urma de zambet ii disparuse iar in ochi avea o expresie politicoasa dar ferma. Ca si stransoarea de pe bratul ei. Era clar ca nu avea sa-I dea drumul. Inciudata, Selena murmura:
-Bine, dar…eu…nu pot…
-Ai evitat intotdeauna acest subiect fata de mine, ciudata fobie pentru teatru…care mi se pare absurd si de care as vrea sa te vindec. Asa ca, vrei sau nu vrei, in seara aceasta vom asista la piesa.
Ea nu mai avu ce zice. Desi se impotrivea cu toata fiinta . numai la gandul de a intra in sala I se facea rau, ii trezea unele amintiri pe care se straduise din rasputeri sa le ferece bine inauntrul ei. Dar Marius o trase dupa el si inainte ca ea sa mai protesteze, se indreptara spre scarile de marmura ce duceau spre intrarea in sala mare a teatrului. Asadar, de asta o rugase atat de mult sa poarte rochia de matase aurie, in seara aceea...isi spuse cu un gust amar. In orice caz, Marius avea sa regrete faptul de a trece peste vointa ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu