joi, 30 iunie 2011

Dansul fluturilor albastri (episodul 66)


 Intr-o zi, pentru a mia oara, suna telefonul. Se obisnuise sa primeasca multe apeluri.
-Alo da? Raspunse pe un ton ocupat, pentru ca tocmai raspundea unor e-mailuri ale unor cititori.
-Selena? Buna…
De unde era vocea aceea atat de cunoscuta?
-Buna ziua, mi se pare ca va cunosc?
-Selena, sunt Mihai. Mana ii ingheta pe receptor. Trecura secunde bune inainte ca ea sa poata sa traga aer in piept. Simti ca I se invarteste capul si ca ii sta inima.
_Selena, ma auzi? Esti? Se auzi vocea lui nervoasa.
Tranti telefonul de pamant. Se mai auzi vocea lui in receptor: Selena? Selena? Alo?Alo? Inchise.
Selena se asezase, tinandu-se cu ambele maini de spatarul scaunului. Era El. El! Oh Doamne, aflase, citise!De unde-I aflase oare numarul? Bineinteles: cei de la editura.  Acum avea sa o urasca cu adevarat! Avea sa creada ca se folosise de celebritatea lui…Nu putea suporta gandul. Intra in panica. Avea sa o gaseasca, sa-I afle adresa. Ce sa faca? Incotro..?
Se invarti prin casa ca un animal in cusca. Sa fuga. Dar unde? Pe strazi, ar fi putut oricand da nas in nas. La cine sa se duca? Andreea convietuia si ea de ceva vreme cu un barbat, nu putea sa o deranjeze. Isi aminti brusc ca vazuse undeva niste anunturi ale unei agentii de voiaj: calatorii ieftine in Grecia. De curand primise un cec din partea editurii pentru vanzarea cartii, si impreuna cu ce mai avea, ar fi putut sa-si permita sa lipseasca o vreme…eventual, pana cand el se convingea ca nu-I poate da de urma. In doua secunde, suna la agentie si afla ca inca mai erau locuri pentru calatorie. Era vorba de o excursie in Thassos, o mica insula a Greciei. Plecarea era in fiecare zi, asa ca Selena intreba daca se putea chiar in ziua urmatoare. Indeplini toate formalitatile, isi stranse o parte din lucruri si a doua zi era in avion spre Grecia.
Thassos era o insula destul de draguta, plina de natura si de soare, cu multi maslini, oi si capre, iar marea era absolut uluitoare. Exact ce avea nevoie. Locuia la o mica pensiune si reusi sa obtina de la proprietar dreptul de a sta acolo o luna de zile. Nu o costa foarte mult, asa ca i-ar fi placut sa prelungeasca si mai mult termenul, la momentul potrivit.
Se simtea in sfarsit libera si in siguranta. Nimeni nu avea sa o gaseasca acolo. Nu mai trebuia sa raspunda la telefon, sa faca fata popularitatii, era libera, se putea bucura in voie de minunile naturii, si…cine stie, poate avea sa-I vina vreo idée pentru vreun nou roman.
  Zilnic facea o cura de verde: lungi plimbari pe dealurile din Thassos, numita “insula de smarald” tocmai pentru ca era atat de verde; vizita locuri cu vechi ruine grecesti, gusta din iaurtul si mierea traditionale, incerca sa invete cuvinte in greaca, in fine se simtea minunat. Ar fi vrut sa stea acolo o vesnicie. Se temea numai de pre amulta singuratate…Astfel incat se inscrise printre excursionistii ce bateau toata ziua dealurile, se organizau tot felul de plimbari care erau cu adevarat superbe. Selena nu-si imaginase ca poate fi ceva atat de frumos totusi atat de simplu. Asa erau Thassos-ul si oamenii sai.faptul ca abia se intelegeau prin cateva cuvinte in engleza si multe semne adauga inca si mai mult farmec pitoresc aventurii in care se aruncase. Uneori isi spunea: sunt nebuna, sa plec asa de una singura. Insa imediat isi dadea seama ca in fond nu o lega nimic de nicaieri si nu o astepta nimeni, sa-I ceara socoteala…Poate asa imi e destinul, isi spunea cu amaraciune. Sa fiu singura, sa fug de mine insami.
Intre timp, reusi sa obtina si o cheita pentru conexiune la internet, astfel incat putu in sfarsit sa navigheze dupa voia inimii si- ce e mai important- sa isi tina corespondenta abundenta de pe e-mail. Editorul ei avu un soc cand afla ca plecase din tara…in vacanta. Ai innebunit? Ii scrise. Exact acum, cand vanzarea merge foarte bine si suntem in plin toi de interviuri, cand esti pe cale sa ajungi o celebritate… Ei bine, nu avea de gand sa ajunga o celebritate, ii raspunse. Era bucuroasa ca se vinde romanul, insa cititorii probabil vor putea supravietui cu ideea ca autoarea facea o calatorie propice inspiratiei si .. . cine stie, poate aveau sa primeasca in curand un nou roman. Pana la urma, nu era dependenta de cititori, si nici ei de ea- fiecare este liber , fara a da prea multe explicatii. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu