Dansul fluturilor albastri (episodul 52)

Astfel, vrand-nevrand, Selena simti iar impulsul acela de neoprit si de necontrolat de a merge la teatru. In special la piesele lui. Bineinteles, se scuza ea fata de sine, redescoperise fenomenul teatral, valoarea artei, era flamanda de emotia , caldura si vibratia unei sali de teatru, de dragostea pe care o simtea pretutindeni in sala, pe scena, in public. Nu stia cum se facea, nimerea tocmai  la spectacolele lui. Care erau numeroase, juca aproape seara de seara. Mereu era acelasi, isi juca rolul intr-un mod caracteristic, numai al lui, insa mereu reusea sa fie altfel. Imprumuta ceva din el fiecarui personaj…pe care il facea sa fie unic si caruia ii arata o latura inca neexplorata in trecut. Toate astea intr-o paleta de culori  imposibil de redat in cuvinte. Selena isi reamintea ce inseamna acea dragoste vie fata de teatru…si din nou sentimentul ca abia era la inceput, ca aceasta lume cu totul noua si minunata mai avea inca mii de dimensiuni si de bogatii care asteptau sa fie descoperite.  Asa incat nici nu prea mai mergea la cinema: il tragea tot timpul pe Mircea la teatru, insa mai mult ca oricand, se ducea singura ori cu cate o prietena. Isi lua bilet intotdeauna in primele randuri, ca sa (il) vada mai bine. Sa ii surprinda fiecare traire, fiecare cuta, fiece rid, fiece traire.Care erau  adesea si ale ei. Parca era un pictor care-si studiaza personajul in vederea unui portret care sa-l faca nemuritor.Cu cat mergea mai des la teatru, la piesele sale, cu atat devenea mai fanatica. Mai fascinata. Saptamanile se scurgeau, si ea alerga pe la teatrele Bucurestiului unde juca Mihai. Statea la cozi infinite, pe caldura, pe frig , pe soare ori pe ploaie. Lega conversatii sau prietenii cu fete de seama ei, la fel de impatimite. Era fericita sa aiba cui sa-si povesteasca impresiile, trairile, pasiunea. Descoperi astfel o lume foarte vie, descoperi ca in jurul fenomenului teatral gravitau o sumedenie de oameni mai mult sau mai putin interesanti. Incetul cu incetul, se duse nu numai la teatru ci si la diferite cafenele culturale, teatre underground sau oriunde in alta parte se juca teatru. Pentru ca si El se gasea adesea acolo. Chiar daca era un actor mare, daca il atragea un proiect, se ducea, indiferent daca era jucat pe scena cea mai celebra ori in vreun pod. Desi de regula un astfel de eveniment era rarisim.