-Eu…aa…am …as putea sa zic, oarecum, probleme sentiment…familiale.
-Mi-am imaginat. Stiu ca esti singura in Bucuresti… cred ca trebuie sa-ti fie greu, insa…
Pe naiba crezi, isi spuse Selena. In afara de job si blestematul ala de computer, pun pariu ca nu mai ai alta preocupare pe lume.Nu si-ar fi imaginat-o pe Andreea sa aiba vreun hobby, sau vreun iubit…
-..Insa, continua Andreea, jobul e job, si daca tot venim aici si suntem platiti, eu zic ca trebuie sa ne facem datoria asa cum trebuie, nu crezi? o apostrofa pe un ton mustrator.
-Ba da, suspina Selena.Cunostea placa: jobul, datoria…cu sufletele noastre oare cum ramane, ar fi vrut sa o intrebe.
-Ei bine, avand in vedere ca tu iti faci datoria mai putin in aceste ultime luni, nu pot sa nu te intreb ce se intampla, si ce ai de gand sa faci. Pentru ca astfel nu se mai poate continua. Eu, ca manager al acestui department, nu mai pot lasa ca lucrurile sa mearga astfel inainte, iar Lari sa faca si jumatate din munca ta. Nu sunt foarte lamurita de care natura sunt problemele tale….ori de natura familiala, si atunci ma gandesc ca este o stare trecatoare; ori de natura…volitiva, si prin asta ma refer la faptul ca ti-ai pierdut motivatia pentru aceasta munca? Si in acest caz, ma vad nevoita sa iau masurile de rigoare.
Inspaimantata, Selena isi zise: gata, ma da afara.
-Sper ca ma intelegi, Selena, intelegi ce vreau sa spun?
-Sa …sa inteleg ca…zilele mele in aceasta firma sunt numerate..
-Tot copil ai ramas, draga mea, suspina sefa. Nu, nu vreau sa te amenint ca te dau afara,nu asta e ideea. Vreau doar sa inteleg care este problema, in cazul tau, ce anume te impiedica sa functionezi macar normal, daca nu deasupra asteptarilor. Si daca este ceva ce eu sau aceasta firma am putea sa facem, in asa fel incat sa iti revii.As vrea sa identificam problema, pentru a vedea ce este necesar sa facem pentru ca tu sa functionezi din nou, macar bine.
Aha, deci nu era preocupare pentru mine, ci pentru instrumentul care nu mai poate fi folosit. Daca are o fisura, sa o reparam, iar daca nu mai poate fi reparat, sa il aruncam si sa il inlocuim.Tipica gandire ‘manageriala’ a la Andreea.
-n..nu stiu ce sa zic…eu…simtea ca o dor tamplele.
-Uite, nu trebuie sa zici nimic acum, ok? Sugera Andreea.Iti las la dispozitie cateva zile, in care te rog sa te gandesti bine la aceasta chestiune, iar lunea viitoare ne intalnim din nou si discutam. As vrea sa te rog ca pana atunci macar sa identifici clar si sincer ce anume te impiedica sa fii eficienta ; pe urma vom incerca sa gasim o solutie, ok?
-Ok, ingaima Selena.
-Bine. Iti multumesc. In acest caz, pe lunea viitoare. Si incearca sa fii mai optimista, doar ai toata viata inainte! Andreea ii dadu de inteles ca discutia se incheiase.
-Bine, Andreea, multumesc si eu, murmura Selena, si iesi din birou plouata.Nu mai auzi insa si ultimile cuvinte ale sefei, murmurate ca pentru sine:
-Ai grija de tine, copilule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu