Ajunse acasa franta si fara chef de nimic. Parca totul mergea prost. La curs nu se dusese, desi nu o mai deranja prezenta nimanui. Se simtea impacata, atat cu Mircea, cat si cu… gandul la el o facea sa simta o apasare in piept si o ardere pe inima. Parca ar fi semanat ceva in ea…parca ar fi turnat pulbere de fluturi, parca sufletul ei incepea sa se coloreze, sa tresalte a vara.Si in acelasi timp, ecoul unei linisti se cobora in ea. O liniste…in ce fel? Parca avea sentimentul ca incepe sa gaseasca ceva, ceva pierdut de mult in copilarie. Nu stia. Multe sentimente incalcite, contrarii. Frica inca nu disparuse. Si acum, problema cu Andreea…nu stia ce avea sa faca, habar n-avea ce sa-I povesteasca: poate ca m-am indragostit? Milioane de oameni se indragostesc si se despart zilnic, cu ce le afecta asta viata profesionala?Nu avea nicio scuza. Ce sa-I spuna: m-am indragostit, insa mi-e frica, fiindca e ceva mult prea nou pentru mine, si fiindca nu e un om oarecare.
Se tranti pe pat. Geanta, hainele, lucrurile atarnau lalai imprejur. Si doamne, atata singuratate. Numai ticaitul ceasului, afara umbrele serii incepeau sa coboare trist.
Si-ar fi dorit sa o sune cineva…El nu avea numarul ei, nu i-l ceruse. Nu voise, ori poate se jenase, era mai de moda veche…inca un lucru care-I placea : cati barbati “moderni” nu ar fi stat pe capul ei sa le dea numarul? El insa avea un mod mai discret, mai alegant…In ziua urmatoare avea curs. Poate avea sa se duca…
Isi lasa capul pe perne, rememorand clipa cu clipa tot ce se intamplase la mare. Fusese atat de frumos si ireal…Ciudat- Mircea nu-I venea aproape deloc in minte, ca un fel de element de décor (ce rea sunt). Insa El, El…ce o fermeca atata la el, oare? Privirea? Da, clar. Sau modul lui de a fi..sau cele cateva fire de par argintiu care ii luceau uneori in soare, dandu-I un aer de om care a trait si a suferit multe? Sau faptul ca ascundea un suflet atat de mare, ca o plimbase noaptea pe sub luna, pe o mare visatoare si adormita si atat de in rezonanta cu inimile lor? sau poate buzele lui…
Tarait de mobil.
Ca intotdeauna, cand isi punea o dorinta, I se implinea.
-Da, raspunse fara chef.
-Selena? Buna..
-Emilian!!? Buna.
-Ce faci?totul bine? Scuze ca te deranjez la aceasta ora .
-Nu-I nimic. Da, totul bine. S-a intamplat ceva? Nu se mai tine cursul maine?
-Aaa..ba da, cred ca da. Nu mi-a spus nimic Mihai, deci banuiesc ca e totul ok, sper sa vii. Cred ca aveti de finalizat repetitiile la piesa, nu?
-Cam asa ceva.Da, cred ca o sa vin.
-Apropo de curs, as fi vrut sa discut si eu ceva cu tine. Stii ca sunt realizator de emisiuni…
Inima Selenei facu un salt. Avea sa-I propuna o colaborare! Avea sa devina vedeta!!
-Da….ingaima ea.
-Si…ma gandeam…la o eventual colaborare, stii. Cautam mereu tinere talente dornice de afirmare.
Dumnezeule, in sfarsit, norocul stralucea si pe strada ei!
Ajunse acasa franta si fara chef de nimic. Parca totul mergea prost. La curs nu se dusese, desi nu o mai deranja prezenta nimanui. Se simtea impacata, atat cu Mircea, cat si cu… gandul la el o facea sa simta o apasare in piept si o ardere pe inima. Parca ar fi semanat ceva in ea…parca ar fi turnat pulbere de fluturi, parca sufletul ei incepea sa se coloreze, sa tresalte a vara.Si in acelasi timp, ecoul unei linisti se cobora in ea. O liniste…in ce fel? Parca avea sentimentul ca incepe sa gaseasca ceva, ceva pierdut de mult in copilarie. Nu stia. Multe sentimente incalcite, contrarii. Frica inca nu disparuse. Si acum, problema cu Andreea…nu stia ce avea sa faca, habar n-avea ce sa-I povesteasca: poate ca m-am indragostit? Milioane de oameni se indragostesc si se despart zilnic, cu ce le afecta asta viata profesionala?Nu avea nicio scuza. Ce sa-I spuna: m-am indragostit, insa mi-e frica, fiindca e ceva mult prea nou pentru mine, si fiindca nu e un om oarecare.
Se tranti pe pat. Geanta, hainele, lucrurile atarnau lalai imprejur. Si doamne, atata singuratate. Numai ticaitul ceasului, afara umbrele serii incepeau sa coboare trist.
Si-ar fi dorit sa o sune cineva…El nu avea numarul ei, nu i-l ceruse. Nu voise, ori poate se jenase, era mai de moda veche…inca un lucru care-I placea : cati barbati “moderni” nu ar fi stat pe capul ei sa le dea numarul? El insa avea un mod mai discret, mai alegant…In ziua urmatoare avea curs. Poate avea sa se duca…
Isi lasa capul pe perne, rememorand clipa cu clipa tot ce se intamplase la mare. Fusese atat de frumos si ireal…Ciudat- Mircea nu-I venea aproape deloc in minte, ca un fel de element de décor (ce rea sunt). Insa El, El…ce o fermeca atata la el, oare? Privirea? Da, clar. Sau modul lui de a fi..sau cele cateva fire de par argintiu care ii luceau uneori in soare, dandu-I un aer de om care a trait si a suferit multe? Sau faptul ca ascundea un suflet atat de mare, ca o plimbase noaptea pe sub luna, pe o mare visatoare si adormita si atat de in rezonanta cu inimile lor? sau poate buzele lui…
Tarait de mobil.
Ca intotdeauna, cand isi punea o dorinta, I se implinea.
-Da, raspunse fara chef.
-Selena? Buna..
-Emilian!!? Buna.
-Ce faci?totul bine? Scuze ca te deranjez la aceasta ora .
-Nu-I nimic. Da, totul bine. S-a intamplat ceva? Nu se mai tine cursul maine?
-Aaa..ba da, cred ca da. Nu mi-a spus nimic Mihai, deci banuiesc ca e totul ok, sper sa vii. Cred ca aveti de finalizat repetitiile la piesa, nu?
-Cam asa ceva.Da, cred ca o sa vin.
-Apropo de curs, as fi vrut sa discut si eu ceva cu tine. Stii ca sunt realizator de emisiuni…
Inima Selenei facu un salt. Avea sa-I propuna o colaborare! Avea sa devina vedeta!!
-Da….ingaima ea.
-Si…ma gandeam…la o eventual colaborare, stii. Cautam mereu tinere talente dornice de afirmare.
Dumnezeule, in sfarsit, norocul stralucea si pe strada ei!
de unde-ti vin ideeeeeile scumpo ?
RăspundețiȘtergere;x
heeeei
RăspundețiȘtergerepai...am cam stiut tot ce am vrut sa scriu, de la bun inceput. in capul meu, romanul e deja schitat, stiu ce se va intampla si cum se va termina...:)
iar ideea e preluata din ceea ce mi s-a intamplat in viata reala...
RăspundețiȘtergere