Dansul fluturilor albastri (episodul 48)

Insa destinul trebuia sa isi intoarca roata din nou.

Trecuse mai mult de vreo jumatate de an de cand Selena nu mai auzise nimic de Mihai. Cel putin nu in mod direct. Citise pe internet ca se intorsese din lungul turneu in State, iar apoi facuse o vacanta binemeritata in Italia. Urmarise lacoma fiecare stire care-l privea, fiecare itinerariu. Insa nu se intamplase nimic notabil, nici in cariera si nici, se parea, in viata sa persoanala. Nu mai daduse interviuri, decat laconice, privitoare strict la activitatea profesionala. Niciun cuvant despre viata sentimentala- isi facuse oare vreo iubita stabila? Ar fi vrut sa nu o mai preocupe, sa si-l scoata cu totul din minte, sa o ia ca pe o experienta interesanta si plina de invataminte insa doar atat….Se parea ca inca nu reusise, caci nu punea seara capul pe perna fara sa cotrobaie mai intai pe internet dupa vreo stire despre el. Totusi, timpul ii atenuase fervoarea cu care se gandea la el. Locuia inca in ea, insa ca o prezenta indepartata, cu constiinta ca niciodata nu fusese dat sa I se implineasca asteptarea.

Era o seara frumoasa in Bucuresti. Ca de obicei, Marius o insotise hai-hui prin oras, Selena isi cumparase o rochie noua minunata pe care o si imbraca la rugamintile lui insistente. O noua primavara isi arunca in aer miresmele imbatatoare de boboci in floare, albine si pasari calatoare ce se intorceau din tari mai calde. Totul in aer era un cantec proaspat si asteptare de viata si de caldura.

Erau amandoi bine dispusi si chicoteau din te miri ce, cand la un moment-dat ajunsera in fata Teatrului National. Era spre seara. Marius o lua de mana si se indreptara spre intrare.

-Vino, vreau sa-ti arat ceva, surase el.

Selena il urma amuzata, cu rochia de matase aurie fosnindu-I peste pulpe, simtindu-se ca o sirena caci lumea intorcea capul dupa ea, si   intrebandu-se ce sotie urma sa-I mai propuna de data asta Marius. Incet-incet il acceptase  in viata ei, devenise ‘de-al casei’ , ei parandu-i-se aproape firesc sa aiba un insotitor peste tot. O ajuta sa se vindece de singuratate si de senzatia ca viata ei incetase inainte de a incepe. Ii era bine sa il aiba alaturi, o ajutase in multe lucruri dificile cum fusese vanzarea casei bunicilor si cumpararea unui nou apartament, pe care il inchiriase, avand astfel un mic venit care ii putea acoperi strictul necesar. Nu stia cum s-ar fi putut descurca fara Marius…nu atat de bine, in orice caz. Orice-ar fi, era folositor sa aiba un barbat in viata ei, mai ales unul celebru si bogat, care-si permitea sa o rasfete si sa o duca peste tot…Era constienta de admiratia lui muta, perpetua , chiar si in momentele in care ii era simplu confident. Insa deocamdata nu ii permisese mai mult. Limita dintre ei era clara si se reducea la o amicitie plina totusi de parfum, caci se intelegeau foarte bine si se amuzau bine impreuna. Selena era insa constienta de superficialitatea relatiei lor. Simtea ca nu ar fi putut niciodata exista intre ei mai mult decat o conversatie amuzanta despre te miri ce, si intr-un fel ii convenea asa, sa nu fie nevoita sa-si mai rascoleasca sufletul. Nu voia sa se gandeasca prea mult la viitor, insa uneori o incerca o senzatie de vinovatie pentru faptul ca nu avea ochi decat pentru ea, si nu ii putea raspunde la sentimente…Marius avea asupra ei efectul unui vin spumos gustat cu placere la o cina intre prieteni, insa nimic mai mult