poezia trebuie sa fie plangerea carnii prinsa in trup, cu un colt in suflet, si nelasata sa se duca in nimicul din care s-a ales.

poezia trebuie sa fie plangerea sufletului sau acestui altceva din noi, infipt in trup si-n carne cu sarma ghimpata ca la spini. de fiecare data cand se smuceste sa scape, sufletul asta se prinde-n sarma ghimpata a carnii, si naste clipe de sange si de poezie.
Nici nu ma uit. Nici nu ma uit inapoi la ce-am scris.


(fara semnatura)