Eu il am intors usor spre stanga.
Insa cateodata, cand pe afara trosnesc trunchiuri, se da incet-incet dupa vant...ca sa auda mai bine povestea copacilor, hraniti de o ploaie de anotimp.
Insa cateodata, cand pe afara trosnesc trunchiuri, se da incet-incet dupa vant...ca sa auda mai bine povestea copacilor, hraniti de o ploaie de anotimp.
Hm... am un vechi tratat de medicina a sufletului, gasit în podul unei case parasite de de pe strada Mântuleasa, si acolo scrie asa, la pagina 99: "vârful inimii întors spre stânga denota o dorinta de evadare în absolutul imediat si tangibil; vârful inimii întors spre dreapta indica o tendinta de interiorizare a demonilor îndragostirii idealizate; vârful asezat perfect median nu are nici un sens".
RăspundețiȘtergereDin pacate, în tratatul asta nu scrie nimic despre brize, vânturi, uragane si alte puseuri eoliene. Voi continua sa caut prin alte poduri de case parasite... si aici pe blog, poate gasesc un raspuns.
Oricum, e bine; continua sa planezi cu fluturii albastri, precum Nils pe aripile gâstelor sale salbatice. Fiecare (episod de) zbor ne apropie de înalturi, si fiecare aterizare ne da dimensiunea umanului.
Foarte diafa(i)n.