sâmbătă, 25 iunie 2011

Pentru Antoaneta

Daca marea si pamantul s-ar sfarsi, as vrea sa raman  suspendata de adancul ocean al ochilor tai negri.
Ochii tai imi sorb sufletul .
Si-mi amintesc de vremuri de demult ,  cand stateam pe prispa casei bunicilor si traiam povestile fantastice ale copilariei.

Intotdeauna m-am intrebat: oare poti imita o privire? Oare ti-o poti interioriza, astfel incat sa fie a ta?
Mult prea fascinant jocul nespus al privirilor; poate acolo este sufletul nostru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu