Selena simtea ca ar fi vrut sa fuga, insa era tintuita de scaun, cu mana in mana relaxata a lui Marius.Ii era teama si sa respire, ca sa nu se tradeze, ca el sa nu simta uraganul din interiorul ei. Ii fusese intr-adevar foarte dor. Abia acum isi dadea seama cat de dor, de zeul ei frumos si adorat, de baiatul ei drag , de inima lui buna, de tot, tot.Aproape ca nu putu sa urmareasca actiunea piesei iar ochii I se impaienjenira de efortul de a-l vedea mai bine, de a-si intipari pentru totdeauna in minte si in suflet fiecare trasatura a chipului drag. I se parea ei, sau avea riduri in jurul ochilor. Sau asa era machiajul? Parea si mai bine legat decat si-l amintea…arata oricum fenomenal, intr-o forma de zile mari, umplea toata scena cu prezenta lui in continua miscare, cu vocea lui vibranda, facea toti banii sa il vezi, ai fi putut crede ca ducea singur intreg spectacolul. Selena simtea sala frematand, mai ales in randul publicului feminin. Ii avea pe toti la picioare. Iar ea se simtea mica si ar fi vrut sa fie invizibila. Ar fi vrut sa se ascunda sub scaun, numai sa nu fie vazuta, numai sa nu-si dea el seama ca se afla acolo. Insa era in randul al doilea, exact in fata lui…oare el sa nu-si fi dat seama?sa n-o fi vazut? Sau sa nu o fi recunoscut, pe fata comuna si timida de atunci, in moderna rochie stralucitoare? Ori sa nu-I fi pasat, pana la urma fusese o cucerire trecatoare care durase extrem de putin…Poate nici nu mai stia cum arata, nici nu-I mai stia numele…Poate o uitase cu totul.Intr-un fel, ar fi fost usurata sa o fi uitat. Macar asa nu avea sa stie niciodata cat de mult o arsese in suflet.
La finalul piesei, publicul aplauda indelung. Fusese un adevarat success, un nou triumph al Teatrului National.
Selena se ridica in picioare, impreuna cu toata lumea, dar statea ca pe ghimpi. Inainte ca el sa apara la aplauze, se scuza fata de Marius si literalmente fugi spre iesire, facandu-si loc prin multimea in delir, calcand pe faldurile rochiei si fiind la un pas de a se impiedica pe tocuri.
Nu se opri pana nu ajunse afara, la aer curat, pe care-l respira adanc cu nesat. Incerca sa-si potoleasca agitatia dinauntru, in timp ce chipul lui I se invartea prin cap obsesiv. Ce bun fusese…ce bine , ce profund, ce impresionant jucase. Ah la naiba, acum avea sa o urmareasca din nou peste tot, iar avea sa nu-I mai dea pace. Fragila, precara ei liniste se ducea iar pea pa sambetei.
Julieta da-mi voie sa fiu Romeo al tau si sa iti raspund la intrebare:)) copilul-diminetii defapt este numele DJ-ului trupei PARAZITII adica (Freakthedisk) ..si de aceea am hotarat:-??sa o iau de la 0 cu blogosfera :D:D app "eu cand vreua sa fluier , fluier" foarte frumos filmu la fel ca si "portretu luptatorului la tinerete" ..in fine :D cred ca ti-am raspuns si vreau sa imi lasi un comentariu la mine pe ce blog scrii mai mult..care din aceestea 2 :D:D
RăspundețiȘtergere