Pana la urma, calcandu-si pe inima, reusi sa afle cate ceva de la Mircea si avu un soc: plecase! Intrerupsese cursul deoarece…plecase in turneu!! Era un turneu cu o piesa de teatru foarte celebra-plecase in America! Numai Dumnezeu stia cand avea sa se intoarca…Cine stie -poate plecase pentru totdeauna…Poate fugise de ea. Pretextand ceva, Selena reusise sa ii ia numarul de telefon, dar la ce bun, el nu mai era in tara. Statea cateodata si se uita la numarul lui pe ecranul mobilului…chiar incerca sa-l sune, insa de fiecare dara casuta vocala ii confirma acelasi adevar: plecase.
Zilele deveneau tot mai lungi si mai secetoase. Era o vara incredibil de fierbinte si numai buna de mers…la mare. Stia ea prea bine. Numai buna de excursii, de balacit, de dansat pe nisip, de plimbat cu barca pe sub luna….sufletul o durea de-I venea sa urle. Si cu cat treceau zilele, cu atat I se acutiza durerea. Ca un avion pe cale sa decoleze: urletul interior se amplifica din ce in ce, pana ajungea insuportabil. Nu dormea noaptea. Nu manca. Nu-I mai pasa cum se imbraca. La job, abia daca raspundea la salut. Inainte ar fi zgariat-o pe retina privirile-mai mult sau mai putin stridente- pe care I le aruncau colegii, acum nu vedea si nu auzea nimic. Ce ar mai fi putut sa mai conteze? Ce, decat faptul ca El nu mai era acolo in viata ei, sa i-o coloreze, sa o umple de emotie, de surpriza, de lucruri noi si de sens? Devenise preocupata numai de acel gol care I se cascase inauntru- ar fi vrut sa priveasca, sa aiba mai mult timp sa priveasca acolo in interior, ca si cum ar fi vrut sa priveasca inauntrul unei scoici, doar-doar ar zari marea…
Venise ziua cand trebuia sa aiba inca o intrevedere cu Andreea, sa-I explice motivul pentru care era mai distrata in ultima vreme. Ce sa-I explice? Nu gasise niciun raspuns indeajuns de ‘elegant’ pentru mediul acela sobru de la ei din firma.
-Asadar, Selena, ce mai faci? Cum iti mai merge? O intreba Andreea, privind-o pe deasupra ochelarilor.Ii acordase numai zece minute, fiind ocupata in exces in acea zi. In stilul ei impersonal obisnuit, statea deja cu privirea la ceasul de pe peretele din spatele Selenei.
Ea ii raspunse in doi peri ca facea destul de bine.
-Mi s-a parut ca ai incercat sa te concentrezi mai mult, zilele astea…poate am fost eu un pic cam dura, stii. Insa esti la curent cu politica firmei si stii ce anume asteptam de la angajatii nostri…De aceea am fost nevoita sa iau masuri, si m-am gandit ca o discutie ne-ar prinde bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu