Masca si fluturele (episodul 31)

-Nu. Mi-e bine, murmura ea. Si dupa o alta lunga pauza: Mihai?

-Mmmm??

-Pot sa te intreb…?

-Orice.

-De ce se face cineva actor? De ce ai ales asta? De ce ai ales un drum atat de greu? Iubesti oamenii chiar atat de mult?

El deveni ingandurat. Miscarea vaslelor incetini. Plutira bland, pe marea de stele.

-Din multe motive, cred. Si eu m-am intrebat adesea. Nu stiu daca am gasit un raspuns precis. Poate ca am vrut sa ma caut, negasindu-ma suficient in viata de zi cu zi. In toate personajele mele, ma caut de fapt pe mine. Si mereu e o bucurie imensa, atunci cand regasesc ceva, o farama. E ca si cum as fi o scoica sfaramata pe nisip, si incerc sa ma reintregesc. Fiecare personaj e un ciob, pe care-l adaug la…scoica sufletului meu, zambi el.

- Ce frumos, sopti ea. Eu credeam ca e mai mult vorba despre…tine si oameni, despre relatia ta cu noi, cu publicul. Credeam ca o faci mai mult pentru noi.

El statu iara pe ganduri, si nu se mai auzi decat murmurul apei.

-Da..este si asta. La inceput mai ales, ma gandeam numai la public, la cum sa-l multumesc. Ma raportam atat de mult la parerea oamenilor din fata mea, incat daca ii simteam pe ei fericiti, eram si eu fericit, iar daca ii simteam nemultumiti, asta ma nenorocea intr-atat incat eram capabil de gesturi de nebunie. Am trecut printr-o perioada de un fel de fanatism…Insa cu anii am devenit intr-un fel mai egoist, ori poate pur si simplu am ajuns la alta etapa. Acum ma preocupa mai mult personajul meu.  Psihologia lui, ajungerea la el. Este un drum lung si anevoios uneori, sa ajungi la personajul tau. Sa-l intelegi, sa empatizezi atat de mult incat sa te contopesti cu el.Dar in clipa cand ajungi, nimic nu mai conteaza in jur. Tu ai inteles.Faptul ca reusesti sa traiesti emotiile personajului tau constituie o bucurie, o revelatie atat de mare, incat ajungi sa nu-ti mai pese prea mult de altceva, de felul cum vor vedea si vor aprecia ceilalti ceea ce joci. E greu de explicat…daca nu traiesti.E ca si cum deodata ai avea alta piele, alt suflet, care se lipeste de al tau, care ia locul pentru o vreme sinelui tau. Eu gandesc, reactionez, gesticulez, vorbesc, ma comport in acele clipe, asa cum ar face-o personajul meu…fiinta mea, personalitatea mea se da usor la o parte, si ii face loc….

Selena il asculta fascinata. Dar si cu compasiune.

-Asadar, sacrifici sinele tau, fiinta ta…in acele momente, esti altcineva…

-Sacrificiu nu e poate cel mai bun cuvant. Pur si simplu, se intampla, de la sine. Si da, ajung sa fiu altcineva, insa tot prin mine insumi…cum sa zic…sunt tot eu, insa am alte trasaturi. E dificil, rase el. De aceea, tii minte, cand iti vorbeam de Lorelei….poate ca te chinuiam, insa intentia mea era chiar opusul: sa o lasi libera, sa vina din tine la suprafata. Sa nu o fortezi, sa nu te fortezi. Pur si simplu, va veni. Este ceva ce se intampla pur si simplu, iar parerea mea este ca tine de divin, caci in termenii nostri omenesti cum se poate explica, faptul ca tu devii altcineva?

Da, ma tem ca, oricat ar suna de egoist, m-am facut actor mai mult pentru mine, in cautarea de mine insumi.Daca vrei, ia-o ca pe o calatorie de initiere, inspre mine insumi. Voiam sa vad cat de departe se poate ajunge…in aceasta scoica a inimii mele, cum atat de frumos spune poetul, voiam sa vad cat de adanc este sunetul si nostalgia marii…marea. Marea. As scrie un roman, un poem imens, inchinat ei. Uneori simt ca totul este aici…la mare. Si oricat ne-am invarti si ne-am exclama in preajma ei, tot ne ramane mereu tainica…marea. Selena simtea ca-I mai spusese cineva vorbele acelea, demult. Romanul marii…marea…Da, un roman inchinat marii. Frumos, necuprins, negrait. Un roman care sa ramana scris pe hartie si doar acolo, ca un descantec pe care daca-l rostesti, dispare ca un fum.Caci asa e si marea: sa o privesti, nu sa o rostesti.

Il privea acum cu respect. Devenise constienta de omul pe care il avea inainte. Stia, intelegea. Simtea ca intelege. Ii intelegea poate alegerea…insa din fiinta lui se desprindea si o mare tristete, pe ar fi vrut  sa i-o alunge. Sa-l faca sa simta numai bucurie…sa vada ca alegerea lui trebuie sa-I fie numai bucurie, ca trebuie sa fie mandru, ca… poate avea un prieten